Depresia: – Tu ești un nimic!
Budistul: – Îți mulțumesc pentru compliment.
Depresia: – Viața ta este pustie. Nu este nimic bun în ea.
Budistul: – Dacă e pustie, înseamnă că nici rău în ea nu este. Deci, sunt liber.
Depresia: – Lipsește iubirea. Lipsește bunătatea. Lipsește fericirea.
Budistul: – Cu siguranță. În cadrul acestei realități, există doar iluzii obsesive dictate de Ego-ul uman. Noi suntem creatorii acestor iluzii.
Depresia: – Deasupra aceste lumi s-a revărsat Suferința.
Budistul: – Dar Suferința fără Fericire nu poate exista.
Depresia: – Vei muri, așa și ne mai aflând ce este Adevărul.
Budistul: – Nu-i nimic strașnic! Doar încă mai urmează atâtea vieți.
Depresia: – În jurul nostru sunt doar războaie, minciuni, mizerie, ticăloșenii și ispite. Pământul s-a împotmolit în propriul rahat. Omenirea este sortită pierzaniei.
Budistul: – Universul este infinit. Orice nu s-ar întâmpla, aceasta se întâmplă în scopul păstrării echilibrului. Suflete noastre sunt energie în formă pură, care într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, se vor elibera de tot ceea ce este pământesc și se vor dizolva în infinitatea de neant.
Depresia: – Oh, ia mai du-te naibii!…
Autor necunoscut. Tradus și adaptat din limba rusă.
Copyright © 2016-2017. Sanchoss. Toate drepturile rezervate.
