Mărțișor – legende, tradiții, actualitate


Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.” – Irina Nicolau (folcloristă, eseistă, directoare a Muzeului Național al Țăranului Român)

simbolul-primaverii.jpg
Sursa foto: Lumea lui Alexandru

A trecut și luna februarie… am mai întors o filă din calendar… și iată că suntem în prima zi de primăvară!

Cu toții am visat la sosirea primăverii și începând cu ziua de astăzi, treptat, aceasta se va instala tot mai ferm și în viitorul apropiat ne va bucura cu căldură sa, soarele de pe cer, ciripitul pasarelelor și florile din jur. Dincolo de acestea, primul semn al primăverii sunt mărțișoarele.

Încă din timpuri străvechi există obiceiul ca în prima zi a primăverii să se dăruiască mărțișorul, simbol al primăverii. Șnurul acestuia – alb și roșu – reprezintă îmbinarea dintre iarnă și primăvară, dintre frig și căldură, dintre întuneric și lumină. Alături de șnur se mai poartă simboluri ale norocului, cum ar fi: trifoiul cu patru foi, potcoava, cosarul, inima etc.

Vestitorul primăverii se poartă în piept, lângă inimă, pe tot parcursul lunii martie și, după ce se dă jos, se obișnuiește să fie agățat într-un pom înflorit.

Tradiția cu privire la mărțișor este răspândită în prezent pe tot teritoriul care cu mulți ani în urmă a fost populat de triburile tracice, din Albania până în Ucraina și din România până în Grecia – dar nicăieri altundeva în lume.

În România și în Republica Moldova, „Mărțișorul” este considerat ca fiind o sărbătoare tradițională națională care marchează venirea primăverii. Cu aceasta ocazie se oferă, în special, doamnelor și domnișoarelor mărțișoare, simbol al binelui și bunăstării.

Faptul că tradiția mărțișorului a existat la noi încă de pe vremea dacilor este confirmat de descoperirile arheologice. Acestea arată că la originile mărțișorului a stat o monedă de aur sau de argint, după alte surse, la care se atașa o sfoară făcută din două fire răsucite, unul roșu și altul alb (sau alb și negru), ce semnificau lupta vieții contra morții, a sănătății împotriva bolii. Aceste talismane erau purtate în general de persoanele sensibile (copiii și fetele tinere). Exista credința, conform căreia, această amuletă aducea noroc și fericire.

Îmi închipui că veți râde, dar una din legendele despre mărțișor spune că, umblând cu oile prin pădure și torcând lână din furcă, Baba Dochia a găsit o pară, i-a făcut o gaură și a legat-o cu un fir de ață, iar toate acestea s-au întâmplat într-o zi de 1 Martie. Acesta a fost primul mărțișor și de atunci s-a extins obiceiul.

Totuși, despre mărțișor a început să se vorbească cu mult mai târziu, primele informații fiind furnizate de folcloristul Simion Florea Mihai.

Astfel, în prezent, prin lume circulă mai multe legende, mituri, povești referitor la mărțișor.

Într-una din legende se menționează că, înainte ca dacii să fie cuceriți de romani, șnurul mărțișorului era realizat în alb și negru. Negrul venea de la culoarea lânii oferită de Baba Dochia nurorii sale și simboliza întunericul din timpul iernii. Legenda spune că fiul Babei Dochia, Dragobete, s-a căsătorit fără acordul mamei sale, iar aceasta ca să își supere nora a trimis-o la râu cu un ghem de lână neagră, spunându-i să nu se întoarcă până când lâna nu devine albă. Fata s-a chinuit să spele lâna până când au început să îi sângereze degetele, dar lâna tot neagră rămânea. Impresionat de chinul fetei, Iisus Hristos i-a dat o floare roșie, spunându-i să spele lâna cu ea. Mulțumindu-i, fata a pus floarea în apă, a spălat lâna și a constatat cu uimire ca lâna s-a albit. De atunci, șnurul e format din alb și roșu, acesta din urmă simbolizând sacrificiul fetei.

O altă legendă, ne relatează că pe vremuri, Soarele lua chipul unui fecior chipeș și cobora în sat, la horă. Într-o zi, Zmeul l-a pândit și în cele din urmă l-a răpit și l-a închis într-o temniță. După cele întâmplate, lumea a devenit tristă, fără râsete și veselie. Într-una din zile, un tânăr se hotărăște să salveze soarele și să îl înfrângă pe Zmeu. Toată omenirea l-a încurajat pe tânăr și i-a dat o parte din puterea sa. Drumul flăcăului până la palatul Zmeului a durat trei anotimpuri: vara, toamna și iarna. După ce l-a găsit pe Zmeu au început să se lupte. Și s-au luptat zile și săptămâni întregi până ce flăcăul l-a omorât pe Zmeu și a eliberat Soarele care s-a ridicat pe cer și a bucurat întreaga omenire. Odată cu revenirea Soarelui pe cer, natura a reînviat, însă tânărul curajos nu a mai apucat să prindă primăvara. Sângele său s-a scurs pe zăpada albă din care răsăreau ghiocei. Se spune că, de atunci există tradiția ca tinerii flăcăi să împletească două fire, unul alb și unul roșu și să le ofere fetelor pe care le iubesc. Respectiv, roșul simbolizează dragostea și amintește de sângele voinicului care a salvat Soarele, iar albul reprezintă sănătatea si puritatea ghiocelului, prima floare a primăverii.

De asemenea, există o legendă conform căreia, odată, într-o luptă cu o Vrăjitoare de Iarnă, care nu voia să cedeze, frumoasa doamnă Primăvara și-a tăiat degetul și câteva picături din sângele ei au căzut pe zăpada care s-a topit. Mai târziu în acest loc a crescut un ghiocel și în acest fel Primăvara a câștigat în fața Iernii.

Mai există și Mitul Crăiesele – o legendă populară legată de tradiția mărțișorului prin preluarea unei teme populare. Aceasta spune că, la marginea unui sat trăiau într-o colibă sărăcăcioasă o femeie cu fiica ei. Ca să câștige pâinea de zi cu zi și câțiva bănuți, femeia se îndeletnicea cu torsul lânii pentru oamenii din sat. Dar tot ce câștiga dădea pe leacuri pentru fata ei care era foarte bolnavă. Într-o zi, pe când torcea și plângea de mila fiicei sale, femeia a văzut o trăsură de foc trecând cu iuțeală dinspre pădure spre sat. Era Crăiasa Primăvară care, auzind-o, s-a oprit și a întrebat-o de ce este așa de necăjită. Aflând de boala copilei, Crăiasa a zis: – Ține caierul acesta de foc și toarce-l firicel subțire, apoi leagă o fundiță și prinde-o de pieptul copilei. Puterile mele o vor trezi la viață, așa cum se trezește la viață întreaga natură după trecerea mea. Femeia mulțumi și se apucă de lucru, însă caierul îi ardea degetele și-i era cu neputință să răsucească un firicel cât de mic. Femeia a început să plângă cu lacrimi grele și aproape că nu băgă de seamă când o altă trăsură de zăpadă se opri în dreptul colibei. Era Crăiasa Iarnă, care dispărea cu iuțeala dinspre sat spre pădure și care, auzind necazul femeii, zise: – Ține caierul acesta de zăpadă. Răcoarea lui va potoli fierbințeala celui de foc. Răsucește-le laolaltă, poate așa îți pot fi de folos și eu. Femeia mulțumi din tot sufletul și se puse pe tors. Torcea laolaltă fir roșu de foc cu fir alb de zăpadă și astfel isprăvi de tors cele două caiere. După ce duse la capăt lucrul, legă o fundiță de pieptul fetiței. Aceasta îndată prinse putere și culoare în obrăjori, sări din pat și-și îmbrățișă cu drag mama. De atunci, în fiecare prag de primăvară, femeia împletea fundițe alb- roșii, împărțindu-le oamenilor din sat, ca acestea să le aducă sănătate și bucurii.

Iată istorioare frumoase și interesante despre mărțișor are folclorul nostru.

Printre altele, poetul George Coșbuc, într-un studiu dedicat mărțișorului afirma: „Scopul purtării lui este să-ți apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ți-l faci binevoitor să-ți dea ce-i stă în putere, mai întâi frumusețe ca a lui, apoi veselie și sănătate, cinste, iubire și curățire de suflet… Țăranii pun copiilor mărțișoare ca să fie curați ca argintul și să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele și cine nu le poartă are să se ofilească.”.

În tradiţie rustică, mărţişorul se pune în zorii zilei de 1 Martie, înainte de răsăritul Soarelui, iar când îl pun, părinţii se feresc se fie văzuţi de vreo femeie însărcinată, crezând că se pătează copilul pe ochi. Unii copii poartă mărţişorul 12 zile la gât, iar după aceea îl lasă pe crenguţele unui pom tânăr. Dacă pomişorului îi merge bine peste an, înseamnă că şi copilului îi va merge bine în viaţă. Alţii îl păstrează până ce văd arbustul înflorit, de obicei porumbar sau păducel, şi îl pun pe pomişor, nădăjduind să fie albi ca florile lui. În unele localități, mărţişorul se poartă până când începe cucul a cânta sau până când vin berzele. Nu numai părinţii le pun mărţişoare copiilor, ci şi alte persoane şi le dăruiesc unul altuia la 1 Martie. În prezent, îl poartă mai ales femeile şi fetele şi, doar în unele localități, îl poartă şi bărbaţii şi băieţii. Rareori se mai face din bani de aur sau de argint şi nu mai e purtat toată luna, ci doar câteva zile, la începutul lui Martie. Pe la sfârşitul lui Martie, femeile şi fetele iau şnurul mărţişorului şi îl pun pe trandafiri, iar moneda sau medalionul le dau pe vin, pâine albă şi caş, crezând că aceea care le-a purtat va avea faţa albă cum e caşul şi rumenă ca trandafirul şi vinul.

În prezent, oamenii se străduiesc să cumpere mărțișorul cel mai estetic (poate cel mai scump), care să rămână util tot anul. Așa au luat naștere, pe lângă tradiționalele mărțișoare cu ghiocei, coșari sau potcoave norocoase, mărțișoarele extravagante, suflate cu aur, din cristale Swarovski sau din sticlă de Murano. Acum, ideea de amuletă nu mai există. Singurul care a trecut testul timpului este firul alb cu roșu, care se poate agăța, practic, de orice: de o broșă, de închizătorile unor cercei, sau chiar de gâtul unui parfum…

Apropo, revenind la originile istorice ale mărțișorului, aș vrea să menționez că, la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara și iarna. Mărțișorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste și bucurie.

Dincolo de obiceiurile și simbolurile legate de mărțișor, acesta rămâne a fi o întrupare a bucuriei de a trăi, a dragostei de viață, un semn prin care noi, oamenii salutăm renașterea naturii odată cu venirea primăverii. Mărțișorul va rămâne mereu simbolul soarelui atotputernic și al purității sufletești.

Totodată, pe lângă celebrul mărțișor, de 1 martie se mai pot oferi și primele flori ale primăverii, cele mai reprezentative, dintre acestea, fiind ghioceii.

În cele din urmă, dragi prieteni, vă doresc ca Ziua de Mărțișor – 1 Martie – începutul unei noi primăveri, să vă aducă la toți multă sănătate și numai bucurii, alături de cei dragi. La mulți ani fericiți și o primăvară înfloritoare!

martisor_ii_by_simyymis-851b.jpg
Sursa foto: Ceva Românesc

Text preluat și adaptat.

Surse info: www.traditii.ro, www.elady.ro, www.dcnews.ro

Copyright © 2016-2017. Sanchoss. Toate drepturile rezervate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s