„Noaptea Muzeelor” și insuficiența acută de cultură


noaptea-muzeelor-e1463577966593.jpg
Sursa foto: iasifun.ziaruldeiasi.ro

În acest weekend credeam că o să-mi explodeze capul de la știrile care au inundat toate mijloacele de informare în masă. Oriunde nu-ți întorceai capul dădeai peste știri de genul: „Iată cine sunt nunii de cununie a lui D.C. și A.L.”, „Cu ce automobil s-au plimbat D.C. și A.L.”, „Este fericită A.L. sau nu?”, „Muzica de la nunta lui D.C. și A.L. a răsunat așa de tare că lumea nu a putut dormi”, „Invitații care au venit la nunta lui D.C. și A.L. au parcat automobilele neregulamentar”, „Cine sunt proprietarii localului unde și-au sărbătorit nunta D.C. și A.L.”„Restaurantul unde și-au făcut petrecerea de nuntă D.C. și A.L. nu achită taxe”, „Cum arată soțiile liderilor de partid care au venit la nunta lui D.C. și A.L.”, „Cum erau îmbrăcați cei care au venit la nunta lui D.C. și A.L.”, „Ce structură de securitate a păzit nunta lui D.C. și A.L.” ș.a.m.d. Dar, vreun reportaj despre cum a decurs prima noapte conjugală nu aveți?

Și iată că tot amalgamul acesta de „știri senzaționale” a fost presărat cu noutăți despre cum a decurs „Marșul tăcerii și solidarității”. Unii jurnaliști au scris despre marș, alții despre cei care au protestat contra marșului, iar alții i-au luat în seamă și pe unii și pe alții.

În fine, din toată hărmălaia aceasta am înțeles un singur lucru: pe fonul acestor noutăți „senzaționale”, majoritatea oamenilor au uitat despre evenimentele culturale marcate în această săptămînă.

Nu prea am văzut așa volum mare de știri despre cum au decurs „Ziua Internaţională a Muzeelor” şi „Noaptea Europeană a Muzeelor”. S-a mai strecurat cîte o știre, dar nu cu atîta zarvă și exces de zel ca în cazul celor relatate anterior. Societatea noastră cam uită de cultură în ultimul timp. Oamenii aleg să citească toate tîmpeniile scrise de „jurnaliști de doi bani” sau, în genere, să se comporte ca niște sălbatici, deși se strigă în gura mare că vrem să fim un stat european. Ne cam scapă din vedere faptul că o societate fără cultură este o societate care nu are viitor.

În cele din urmă, am decis să scriu și eu astăzi un articol… Nu va fi un articol despre nunta lui D.C. și A.L. și nici despre cei pro sau contra LGBT… Va fi un articol despre cum am petrecut „Noaptea Europeană a Muzeelor” împreună cu fiica mea. Îi las pe restul să scrie despre ceea ce li se pare lor mai important, iar eu voi scrie cîteva rînduri anume despre acest subiect și o voi face în primul rînd pentru că fiica mea a fost impresionată de vizita la cîteva muzee din capitală, iar în al doilea rînd deoarece este vorba de cultură.

Așadar, epopeea noastră a început la Vivarium-ul, Terarium-ul și Acvarium-ul care se află pe teritoriul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Aici păsările conveițuiesc în pace cu peștii și reptilele. Sunt prezentate plante acvatice, flora specifică zonei de pădure și zonei de stepă. Vizitatorii au ocazia să vadă peste 80 de specii de păsări, pești și reptilii din întreaga lume. Este un adevărat „colțișor viu al naturii” în mijlocul orașului. Totuși, această vizită a avut și efecte secundare. Deja de două zile aud într-una fraza: „Vreau un papagal!!! Tati, cînd îmi cumperi un papagal?”.

În continuarea am purces la explorarea propriu-zisă a expozițiilor amenajate în interiorul sediului Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală. Am reușit să savurăm expoziţia permanentă cu genericul „Natura. Omul. Cultura” care se întinde pe o suprafaţă de 2000 m2. Aceasta ne dezvăluie evoluţia corelaţiei Om-Natură la diferite etape ale dezvoltării civilizației umane. În decurs de cîteva ore am parcurs imaginar întreaga perioadă de timp ce cuprinde apariția vieții pe pămînt pînă la etapa contemporană, ceea ce se datorează faptului că muzeul dispune de mai multe colecții, cum ar fi: colecţia petrografică, colecţia poleontologică, colecţia zoologică, colecţia entomologică, colecţia botanică, colecţia arheologică, colecţia numismatică și colecţia etnografică. De asemenea, am avut ocazia se vizităm expoziţia de artă fotografică cu genericul „Aventură în lumea fotografiei (sec. XIX- XX). În urma celor văzute la Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală constat că acesta a fost şi continuă să fie cel mai important muzeu al Republicii Moldova. Menționez că cel mai mult timp din această seară l-am dedicate anume vizitării acestui muzeu.

Următoarea destinație a fost Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei. Inițial am făcut un tur și am vizitat expoziţia permanentă „Istorie şi civilizaţie”, care prin exponatele sale de relatează istoria din paleolitic pînă la finele deceniului al V-lea al sec. XX. Expoziția este organizată pe compartimente: „Evoluţia omului în preistorie”, „Istorie antică şi ev mediu timpuriu”, „Istorie Medievală (sec. XIII-XVIII)”, „Basarabia în secolul al XIX-lea”, „Basarabia în prima jumătate a sec. XX”, „Războiul al II-lea Mondial şi represiunile staliniste” și „Cultura spirituală”. Ulterior, am vizitat „Strălucirea Herend” – o expoziţie exclusivă de porţelan fabricat la manufactura din localitatea Herend, Ungaria, unde am admirat adevărate capodopere, urmînd și expoziția „Arme şi echipament militar – o evoluţie în timp”. Interesant este faptul că unele din modelele de arme expuse la expoziție încă sunt în dotarea structurilor de forță din Republica Moldova, deși deja sunt depășite de imperativele timpului. Mai apoi am petrecut cîteva minute sub zgomotul exploziilor de bombe și tirurilor de tunuri, ceea ce este specific pentru diorama „Operaţia Iaşi-Chişinău”. Atmosfera de acolo îți creează impresia că te afli în mijlocul acțiunilor de luptă. După această promenadă cu salturi dintr-o epocă în alta, am avut ocazia să ne delectăm auzul cu muzică rock. Fiică-mea, deși este la o vîrstă fragedă și încă nu se prea pricepe în stilurile de muzică, oricum a început să facă mișcări în ritmuri de dans. Ce să zic. E copil și se distrează așa cum poate. Mă bucur că încă nu înțelege toate tîmpeniile care se petec în mediul ce ne înconjoară. Aș vrea și eu să fiu din nou copil și să nu am atîtea dureri de cap, dar, cu regret, roata vieții nu se întoarce înapoi.

Destinația finală a acestei seri a fost Muzeului Naţional de Artă al Moldovei care tradițional și-a expus toată splendoare expozițiilor permanente de Artă Universală și Artă Națională. Totodată, aici are loc și vernisajul expoziţiei personale a artistului autor Otgo Otgonbayar Ershuu, Laureat al Marelui Premiu al Bienalei Internaționale de Pictură Chișinău 2015. Lucrarea sa Antarctic Panorama reprezintă o colonie de circa 20000 de pinguini reprezentați în habitatul lor din Antarctica, numit cîndva „gheața eternă”. Pictura panoramică constă din 12 tablouri de dimensiuni egale, fiecare 150 pe 150 cm. În comparație cu lucrările sale precedente, care se caracterizează în mod special prin precizia înaltă a imaginilor de același gen, pictura în cauză este caracterizată ca fiind o compoziție care se mișcă virtual și o structură a formelor coloristice bogată în contraste. Pe o notă artistică, excursia noastră prin lumea muzeelor s-a încheiat, dar impresiile frumoase au rămăs și fiica mea încă și azi vorbește despre ceea ce a văzut și își dorește noi vizite la muzeu.

Dragi părinți, muzeul nu este doar o formă de rememorare a trecutului dar și o important instituţie cultural-educativă contemporană. Vizitele la muzee reprezintă o formă de cunoaștere și de educare a copiilor, uneori chiar mai interesantă și mai captivantă decît instruirea prin intermediul școlii. Muzeele indiferent de profilul lor fie de artă, de istorie, arheologie, ștințifice, literare sau de istorie naturală arată pe viu obiectele și reconstituie scene despre care copiii învață la școală, de aceea ar fi oportun ca o lecție de la clasă să fie completată de o vizită la muzeu. Așa că nu vă leneviți să stați tolăniți pe fotoliu, în fața televizorului sau calculatorului, cu sticla de bere în mînă și telecomanda sau mouse-ul în alta, dar luați-vă familia și veniți în vizită la muzeu. Un strop de cultură nu strică niciodată. Mesajul este valabil și pentru cei tineri. Rezervați-vă timp nu doar pentru a trage un fum după blocurile școlii sau pentru baruri & discoteci, dar și pentru a vă hrăni sufleteşte din autenticele izvoare de cultură.

Cu toţii am păşit, cel puțin o dată în viaţă, pragul unui muzeu. Dar cîţi dintre noi am înţeles oare menirea sa într-o lume care tinde mereu spre o viaţă din ce în ce mai superficială? Dacă încă nu aveți răspunsul la această întrebare, atunci vizitați muzeele pînă în momentul în care veți găsi răspunsul potrivit.

P.S. Cîteva poze ale exponatelor le găsiți aici, iar dacă vă interesează să  vedeți mai multe, atunci ușile muzeelor din capitală vă sunt permanent deschise.

Copyright © 2016. Sanchoss. Toate drepturile rezervate.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s