„Nil inultum remanebit” – o frază renumită ce în traducere ar însemna că „nimic nu trebuie să rămînă nepedepsit”. Ar fi ideal dacă în prezent această „regulă” s-ar aplica cu stricteţe în viaţa cotidiană, mai ales cînd este vorba de înfăptuirea justiţiei şi sancţionarea fărădelegilor.
O problemă stringentă cu care se confruntă Republica Moldova este corupţia. La momentul actual, majoritatea oamenilor sunt de părerea că fenomenul corupţiei este cea mai gravă problemă din ţară noastră. Acest fenomen a început sa ia amploare în anul 1991, odată cu declararea independenţei Republicii Moldova, cînd transformarile socio-economice au adus un dezechilibru între nevoile indivizilor şi posibilităţile de a le satisface, oferite de societatea în tranziţie.
Astfel, majorarea preţurilor, starea de nesiguranţă, dificultatea de a găsi un loc de muncă sau o locuinţă au condus la adoptarea de practici ilegitime pentru satisfacerea nevoilor, corupţia devenind un fenomen aproape imposibil de controlat şi căruia nu îi putem măsura dimensiunea.
Dicţionarului limbii române cuvîntul „corupţie” derivă din latinescul „coruptio-onis” şi înseamnă stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie. Adîncirea inegalităţilor sociale este determinată şi de săvîrşirea actelor de corupţie afectînd, buna desfăşurare a relaţiilor sociale.
Corupţia, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.
Probabil desenul de mai jos descrie cel mai bine acest fenomen.
Mita este plata (în bani sau ceva similar) care este dată sau primită într-o relaţie coruptă. O mită reprezintă o sumă fixă, un procentaj anume dintr-un contract, sau orice altă favoare în bani sau ceva similar, de obicei plătită unui demnitar de stat care poate să încheie contracte în interesul statului sau să distribuie beneficiile companiilor sau indivizilor, oameni de afaceri şi clienţi.
Luarea de mită este fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde sau primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, în scopul de îndeplini, a nu îndeplini ori a întîrzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu.
Din ultimul sondaj asupra corupţiei în Republica Moldova realizat de Banca Mondială a rezultat că 11 % din veniturile familiilor cu un nivel de trai scăzut şi 5 % din veniturile familiilor cu un nivel mediu de trai sunt costuri directe pentru corupţie. Aceste costuri se concretizează în „atenţii”, „şpăgi”, „cadouri”. Din taxele şi impozitele ce vă sunt reţinute din salarii şi alte venituri, dumneavoastră ca cetăţeni, finanţaţi cea mai mare parte a serviciilor publice. Din cauza corupţiei sunteţi deseori obligaţi să plătiţi din nou un serviciu deja achitat.
Corupţia are efecte de tip domino, deoarece se multiplică pe masură ce se desfăşoară, generînd un efect de cerc vicios, în sensul că mai multă corupţie antrenează şi mai multă corupţie, astfel încît orice încercare de a antrena o mişcare în sens contrar devine extrem de anevoioasă.
Din acest motiv, este nevoie de eforturi majore din partea întregii societăţi, şi mai ales necesită acţiuni concrete de sancţionare cît mai dură a funcţionarului care ia mită, reieşind din următoarele aspecte:
– funcţionarul public este reprezentantul statului, iar prin faptul că ia mită, adică săvîrşeşte o infracţiune, însuşind, denaturînd şi folosind resursele publice în interes personal, aduce un prejudiciu enorm instituţiilor statului prin denigrarea imaginii instituţiei publice şi discreditarea titlului de funcţionar public;
– funcţionarul public este acea persoană care are menirea de a soluţiona problemele cetăţenilor, însă în majoritatea cazurilor funcţionarul creează, în mod abuziv, premisele pentru a-i fi oferită „şpaga”: bariere birocratice, cozi imense la ghişeuri, lipsa deschiderii spre soluţionarea problemelor cetăţenilor fără a primi ceva în schimb, goana după bani, eterna problemă de lipsă a timpului pentru soluţionarea problemelor cetăţenilor, mai mereu invocînd expresia: „Nu vedeţi că sunt ocupat?!”, astfel simplul cetăţean fiind practic impus să dea mită pentru a-şi soluţiona problemele care „îl sufocă”;
– prin înăsprirea pedepselor penale pentru funcţionarii care iau mită şi sancţionarea absolut tuturor cazurilor de acest gen, numărul infracţiunilor de luare de mită în rîndul funcţionarilor publici va scădea la sigur. Frica de a fi condamnaţi pentru o astfel de infracţiune, care va avea ca consecinţă şi faptul că nu vor putea ocupa funcţii de conducere pe un anumit termen, nu-i va mai tenta pe funcţionari să pretindă bunuri ce nu li se cuvin.
Corupţia este o realitate a zilelor noastre şi trebuie să o înfruntăm!
Ne e greu sa luptăm? Posibil…, dar luptăm pentru un viitor mai bun pentru noi şi pentru generaţiile viitoare!
Gravitatea acestui fenomen presupune, bineînţeles, o serie de măsuri de prevenire şi control care să reducă radical amploarea fenomenului, astfel sancţionarea cît mai dură, prin lege, a funcţionarilor care iau mită în raport cu pedepsele aplicate mituitorilor este o soluţie oportună, astfel încît neavînd cui să-i dai mită, nu vei mai putea da mită.
Prin urmare, noi, tinerii, trebuie să ne implicăm şi să contribuim la făurirea unui cadru legal menit să elimine acest flagel. Acesta ar fi un prim pas. Părerea mea…
P.S. Aştept în comentarii cît mai multe propuneri, sugestii, recomandări, soluţii ce ar contribui la prevenirea şi contracarea acestui fenomen negativ. Schimbarea este în mîinile noastre. E timpul să acţionăm!
Copyright © 2016. Sanchoss. Toate drepturile rezervate.
Blogu' lui Sanchoss 
În genere funcționarii publici cu funcții înalte se comportă uneori foarte urât, cu cei care au o funcție modestă, de parcă ei ar fi cu stea în frunte, iar ceilalți niște oameni de rând, lipsiți de importanță. Ceea ce nu știu ei, e că fără așa-zisa „lume de jos” ei nu ar avea de lucru.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu regret, aceasta este situaţia la moment. Cu cît ocupă funcţii mai înalte, cu atît se cred mai importanţi. Se creează un zid imaginar, o barieră, un hotar, între funcţionarii publici şi contribuabili. Uneori este atît de greu să ajungi să-ţi soluţionezi o problemă, de parcă ai fi în Evul Mediu şi nu ai posibilitatea să ajungi la audienţă la împărat… Iar cînd ajungi totuşi în birou la „marii funcţionari”, se comportă cu tine de parcă ai fi „cîrpă de podele”.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Ar fi simplu, dacă ar fi doar aceasta. Uneori se mai întâmplă că te „aruncă” ca pe o minge de la un birou la altul și dacă se mai întâmplă ca anumite persoane din două birouri diferite, să se mai și urască puțin, te fac pe tine cu ou și oțet pentru că celălalt nu-și face meseria cum trebuie și tu te simți oarecum, pentru că celălalt de la biroul vecin te-a îndrumat prost. Și în afară de această situație, se mai întâmplă ca aceste două persoane să aibă și orare diferite și astfel ești nevoit să vii câteva zile pentru a semna un document. Ba apare o virgulă scăpată, ba niște cuvinte nu se potrivesc, ba : „Aoleu, eu nu pot să înțeleg, de cât timp se ocupă cu așa ceva și tot nu a învățat regulile… ” (referindu-se la „vecinul” din celălalt birou). E amuzantă situația, dacă te uiți dintr-o parte cum alergi tu ca buimaticul dintr-un cabinet în altul, de parcă nu ai venit să semnezi un document și să obții o aprobare, ci să faci sport.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cred că toţi cei care vor citi comentariul tău îşi vor aminti că cel puţin odată aşa şi li s-a întîmplat. Problema este că puţini dintre noi i-au taxat pe funcţionarii neconştiincioşi. Majoritatea au plecat capul şi şi-au căutat de treburile lor…
ApreciazăApreciază
Exact așa am făcut și eu din păcate…
ApreciazăApreciat de 1 persoană